Sfânta Fecioară şi Sfântul Sacrament

Discursul rostit de mons. Ghika în noiembrie 1928 la deschiderea Congresului Euharistic de la Sidney (Australia) PRINCIPII ŞI PRACTICĂ Sfânta Fecioară şi Sfântul Sacrament Iată-ne în sfârşit aici, cei care am venit de departe, învingând toate greutăţile; am apucat în drumul nostru anotimpuri diferite, străbătând zări după zări; faţa pământului era mereu alta; am trecut, rând pe rând, de la tăcerea misterioasă a spaţiilor nemăsurate – cerul şi marea – la haosul năucitor al tuturor limbilor pământului; am întâlnit în drumul nostru popoare de toate rasele şi culorile, de toate religiile; am văzut animale şi plante deosebite de ale noastre, ore date peste cap şi zile devenite brusc mai scurte, prilej de a constata din nou schimbarea şi instabilitatea lucrurilor din lume; am venit pentru a regăsi şi a sărbători aici pe Cel Imuabil, cel care nu se schimbă şi se dăruieşte în orice loc, în acelaşi fel, tuturor. “Jesu heri et hodie et in saecula saeculorum” (Isus este acelaşi ieri şi azi şi în veci); o vom face părtaşă aici la bucuria noastră, o vom simţi în inima noastră, şi pe aceea care, după ce ni l-a dat pe vecie, pe pământ şi în cer, pe Mântuitor, veghează pretutindeni asupra noastră, cu atâta iubire. Ceea ce vrem să sărbătorim după o călătorie care, deşi directă, a durat pentru noi peste o lună, este chiar ceea ce aveam de la plecare. Ne aflăm aici la această oră, pentru a putea releva mai bine lumii această identitate şi această veşnicie; pentru a arăta că El este acelaşi pentru toate rasele, pentru toate naţiunile, pentru toate timpurile; pentru a dovedi odată...

La Sainte Vierge et le Saint Sacrement

Discours prononcé par Mgr Ghika en novembre 1928 à l’ouverture du Congrès eucharistique à Sidney (Australie) LES PRINCIPES ET LA PRATIQUE La Sainte Vierge et le Saint Sacrement       Nous voici, nous qui sommes venus de loin, à travers vents et marées; et voici que nous avons connu des saisons changées, des cieux tout autres, la face de la terre toujours modifiée; nous sommes passés tour à tour du silence mystérieux de ces choses démesurées que sont le ciel et la mer au chaos plus déroutant encore de toutes les langues de la terre; nous avons croisé en route les peuples de toute race, de toute couleur, de toute croyance; nous avons vu les bêtes et les plantes sans cesse différentes des nôtres, les heures bousculées, et les jours soudain raccourcis, et nous avons constaté ainsi, une fois de plus, la mutabilité et l’instabilité des choses de ce monde, pour retrouver et fêter ici l’Immuable, celui qui ne change pas et se donne partout de même à tous: «Jesu heri et hodie et in saecula saeculorum», et pour associer ici à notre joie, en notre coeur, celle qui, partout, veille sur tous avec autant d’amour, après nous avoir donné, à tous et pour toujours, sur la terre comme au ciel, notre Sauveur. Ce que nous venons fêter ici, après un voyage qui, bien que direct, a duré pour nous plus d’un mois, c’est cela même que nous avions à notre point de départ. Mais si nous sommes ici à cette heure, c’est justement afin de pouvoir mieux affirmer au monde cette identité et cette pérennité; c’est afin de montrer combien...