Fragmente postume

Fragmente postume. Texte inedite din arhiva Institutului “Vladimir Ghika” Traducerea: Doina Cornea Prefaţa: Pierre Hayet PREFAŢĂ la Selecţia din textele rămase în urma Monseniorului Vladimir Ghika Gânduri – Viziuni – Reflecţii: Scrieri spirituale, Meditaţii, Reverii, Maxime, Aforisme, Apoftegme, Proverbe, Sentinţe, Dictoane Scrierile Monseniorului Vladimir Ghika cuprinse în cartea de faţă, ar putea face obiectul unei clasificări pe care cuvintele mai sus menţionate o definesc. Totodată aceste scrieri ne obligă şi la o reflecţie asupra omului şi a existenţei sale. Cine este însă persoana care îşi propune să prezinte unor cititori şi admiratori ai Mgr. Vladimir Ghika noi scrieri şi mărturii rămase în urma sa? Iată, o întrebare legitimă căreia mă simt obligat să răspund. Sunt un francez de şaptezeci şi unu de ani, mă numesc Pierre Hayet şi sunt cofondator al Institutului Vladimir Ghika. Acest institut a luat fiinţă în 1989 şi, de la această dată, mi-a revenit obligaţia să asigur Secretariatul General al Asociaiţiei, care de la început a numărat (şi numără) personalităţi de prestigiu din Franţa, Europa de Vest dar şi din România. Pentru a da o idee cititorului român asupra calităţii Institutului, voi cita doar câteva nume din mai lunga listă a membrilor săi: Prinţul Alexandru Ghika (diplomat), Contesa Manola de Briey (nepoata Monseniorului), Jean Daujat (om de ştiinţă, laureat al Academiei Franceze), Elisabeth de Miribel (carieră în diplomaţie, dar cunoscută şi ca scriitoare), Jean Mouton (diplomat şi om de litere), Petru Rosetti-Bălănescu (bizantinolog), Sergiu Grossu (scriitor), Nicolae Balotă (scriitor), Daniel Massignon (fizician). Câţiva dintre aceşti membri azi nu mai sunt în viaţă. Se mai pune întrebarea cum „ l-am cunoscut” pe monseniorul Vladimir Ghika. Acest lucru s-a...

Ultimele mărturii

Ultimele mărturii – Vladimir GHIKA Această publicaţie este traducerea – făcută de Doina CORNEA – a cărţii mons. Ghika,Derniers témoignages editată în anul 1970. Traducându-l pe monseniorul Vladimir Ghika Dedic această meditaţie copiilor mei, Ada şi Tin-Tin       A vorbi despre gândirea Mgr. Vladimir Ghika mi se pare, într-un fel, o adevărată insolenţă. E insolenţa păcătosului care se erijează, paradoxal, în postura de comentator şi analist al gândirii unui om sfânt, nedispunând de experienţa spirituală şi de criteriile de valoare morală necesare unei judecăţi pertinente. Am cedat totuşi acestei ispite pentru că aşa cere uzanţa unei traduceri; poate şi pentru faptul că traducătorul este obligat să facă o lectură mai atentă la toate nuanţele de sens ale textului pe care îl transpune.       În lumea modernă, pe cale de „de-spiritualizare”, pentru redimensionarea experienţei spirituale – fără de care însăşi esenţa noastră umană este ameninţată – găsesc că reluarea stăruitoare a lecturilor din Mgr. Ghika este absolut necesară. Volumul de faţă precum şi toate suitele de meditaţii publicate în timpul vieţii sale constituie adevărate călăuze spirituale care n-ar trebui să lipsească din nici o casă. Ele ne propun practici fundamentale de viaţă spirituală, jalonând calea ezitantă a vieţilor noastre cu reperele necesare recunoaşterii adevărului, cu reperele reevaluării relaţiilor interumane şi cu cele ale autocunoaşterii. Fără îndoială, bogata învăţătură a Mgr. Ghika este, pe de o parte, rodul unei vaste experienţe spirituale personale, izvorâtă din îndelungate căutări, rugăciuni, meditaţii şi contemplări; pe de altă parte, rodul unei profunde investigaţii asupra sufletului uman, cu posibilităţile lui multiple de realizare, dar şi cu scăderile şi defectele lui ascunse, ca tor atâtea surse de păcat. Chiar...

Convorbiri spirituale

Convorbiri spirituale – Vladimir GHIKA Această publicaţie este traducerea – făcută de Gheorghe LASCU şi Viorica LASCU – a cărţii mons. Ghika Entretiens spirituels, editată în anul 1961. Conţine două lucrări distincte (“Gândurile” şi “Convorbirile”), şi pentru aceasta au fost separate. Prezentăm aici a doua lucrare – Convorbiri spirituale ce cuprinde: Prezenţa lui Dumnezeu, Liturghia aproapelui, Suferinţa, Ora Sfântă, Vizitarea săracilor. Nota editorului francez Prinţul român Vladimir Ghika, mai întâi ca laic şi apoi ca preot, a marcat perioada interbelică prin acţiunea sa de caritate, desfăşurată atât în ţara lui, cât şi la Paris sau la Roma. În timpul verii anului 1939 a fost surprins de declanşarea celui de-al doilea război mondial pe când se afla în România, unde a şi rămas, dedicându-se nevoilor spirituale ale compatrioţilor săi, până la moartea survenită în 1954.       În momentul în care publicăm biografia sa “Un suflet de foc, Monseniorul Vladimir Ghika”, de Michel de Galzain, după documentele adunate de Monseniorul Bârlea, ni s-a părut oportun să republicăm în volum câteva din scrierile Monseniorului Ghika, de mult timp epuizate, la care biograful său face dese referiri şi în care se contopesc, precum mortarul şi pietrele dintr-o zidire, iubirea fierbinte de Dumnezeu şi de aproape – mereu actuale – ale autorului lor. BEAUCHESNE   Prezenţa lui Dumnezeu INTRODUCERE „Să vorbeşti despre viaţa spirituală, adresându-te marelui public constituit din cititori de toate felurile – ce întreprindere riscantă!, ce pretenţie ciudată”- mi s-a obiectat chiar de la prima idee a unui asemenea proiect … Nu cred că trebuie să ne oprim în faţa temerilor de asemenea natură, chiar dacă sunt însoţite de multe semne de exclamare. Gestul...

Gânduri pentru zilele ce vin

Gânduri pentru zilele ce vin – Vladimir GHIKA Această publicaţie este traducerea – făcută de Doina CORNEA – a cărţii mons. GhikaPensées pour la suite des jours, editată în anul 1962. Conţine două lucrări distincte (“Gândurile” şi “Convorbirile”), şi pentru aceasta au fost separate. Prezentăm aici prima lucrare – Gânduri pentru zile ce vin. Cuvânt înainte al autorului       În volumul de faţă vor putea fi găsite, reunite: I. Reproducerea primei ediţii de Gânduri pentru zilele ce vin (1923). II. Seria de „Gânduri” publicată în Trestia de aur (Cronici, vol. 8, 1928). III. Seria de „Gânduri” publicată în Vigile (caietul 4 din 1930). IV. Un număr mare de „Gânduri” inedite. Totul reluat într-o nouă ordine. O ordine abia perceptibilă, dar care, subtilă şi discretă, ne-a părut preferabilă oricărei alte prezentări, de îndată ce am constatat că numărul meditaţiilor desprinse depăşeşte o anumită limită. E adevărat că pentru un număr restrânse poate mai potrivit neprevăzutul dezordinii – golirea coşului cu hârtii pe masă, la întâmplare, cu farmecul surprizei, contrast sau armonie între elementele fortuit alăturate. Când însă numărul creşte, condiţiile se schimbă: ducă cititorul parcurge cartea în ordinea ei riguroasă permanenţa unei dezordini poate să obosească; dacă însă face parte dintre aceia care caută ceva, deschizând volumul la întâmplare (lucru practicat adesea, cu succes, când e vorba de „cărţi de căpătâi”, suprapunerea neprevăzutului, prea des acumulat, poate dăuna scopului urmărit. Aşadar, aici, un fir subţire, fie el cât de capricios, adesea adăugit şi readăugit, făcând meandre, leagă totuşi între ele gândurile aduse sub ochii cititorului puţin mai mult decât o făcea în trecut. Le leagă, mai ales, pe grupări de afinităţi,...