Gânduri pentru fiecare zi

Gânduri pentru fiecare zi, de Vladimir Ghika, pref.: pr. Ioan Ciobanu. Broşură ce conţine gânduri culese din scrierile Monseniorului Vladimir Ghika, repartizate pentru fiecare zi a anului Din grădina gândurilor scrise de Prinţul Monsenior Vladimir Ghika, care a trăit şi a murit ca un sfânt şi martir al credinţei în Dumnezeu, al dragostei faţă de aproapele şi al Bisericii Catolice (25.12.1873 – 17.05.1954) am cules un buchet de gânduri cu un balsam divin pentru cei care l-au cunoscut direct sau indirect, din mărturia celor care i-au fost aproape şi din roadele apostolatului său, cât şi pentru cei care nu-l cunosc în nici un fel şi vor avea ocazia de a-l cunoaşte. Pentru cei care vor citi aceste gânduri, îl rog pe Bunul Dumnezeu să-i învrednicească cu o trecere a zilelor binecuvântate de haruri, căci învăţătura pe care o găsim în fiecare zi, o putem considera adevărate sclipiri de haruri, scântei strălucitoare şi sfinte pentru viaţă, adevăruri şi sfaturi înţelepte şi inspirate pentru fiecare dintre noi. Gândurile Monseniorului Ghika ne vor ajuta pe toţi să putem continua aceeaşi cale de a face un apostolat discret şi rodnic pe care el l-a practicat toată viaţa, atât ca laic cât şi în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. În aceste gânduri care ne ajută să gândim mai bine, mai eficient şi mai frumos, putem vedea dar şi vorbi despre geniul Monseniorului Vladimir Ghika, care din modestie, preferă să fie considerat cât mai puţin posibil autor, deoarece ceea ce este mai valoros în scrierile sale, nu vine de la autor, ci de la Dumnezeu. Iată care este cel mai frumos elogiu pe care...

Conferinţa «Istoria Bisericii»

Conferinţa «Istoria Bisericii» – monsenior Ghika, Bucureşti, 20 Iulie 1946 Ce vrem să urmărim aici: O comună încercare tinzând să urmărească, să pătrundă şi să înţeleagă în mod util, pentru suprema şi generala utilitate a vieţii eterne, a vieţii de-alungul secolelor a Bisericii, căreia Dumnezeu ne-a făcut marele dar de a aparţine. Anumite pregătiri sunt cerute cercetătorilor. Anumite dispoziţii sunt impuse prin însăşi natura obiectului de cercetat. Noi spunem ,,a înţelege în mod util” şi ţinem a preciza ,,ce fel de utilitate”. Dacă nici o ştiinţă, nici chiar cea mai speculativă, nu trebuie să fie în nici un mod despuiată ca o importanţă practică, – care nu trebuie pierdută din vedere, – cu riscul unei frivole şi periculoase neînţelegeri, aceea care priveşte istoria Bisericii are mult mai mult decât altele ca valoare strâns legată de soarta noastră individuală sau colectivă. Aicea ca şi aiurea, şi mai mult decât aiurea, tratând despre acestă Împărăţie a lui Dumnezeu, căci aceasta este denumirea proprie, denumirea în acelaşi timp evanghelică şi precisă a Bisericii, trebuie să căutăm în primul rând în sine Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa şi restul ne va fi dat mai uşor şi ca un adaos. Fără îndoială că într-un grad mai neînsemnat decât într-o datorie de desăvârşire spirituală, sau într-o investigaţie de adâncă teologie, se poate spune într-un mod sigur şi manifest, că dacă nu se face cât de cât din istoria Bisericii o operă pioasă, nu se face istoria Bisericii. Astfel această istorie nu este făcută cum ar trebui, nici pentru propriul biine al celui care o face, nici pentru binele celorlalţi, şi cu atât mai puţin...