Sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, 24 X 1953

TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL – BUCURESTI – Dosar Nr.2278/953. SENTINŢA  Nr.1234.- =================== Astăzi 24 octombrie 1953. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti compus conform art. 8 din legea Nr.7/952 din: – Preşedinte: Maior de Justitie [..] – Asesori populari: Maior [..] Maior [..] – Procuror Militar: Lt. Major de Just. [..] – Grefier: [..] S-a intrunit în şedinţa publică în scop de a judeca cauza privitoare pe: 11. – GHICA VLADIMIR,născut la 25 Decembrie 1875 în Constantinopole – Turcia, fiul lui Ioan Ghica (fost prinţ) şi Alexandrina, preot catolic, cu ultimul domiciliu în Bucureşti Str. Cpt. Demetriade Nr. 9-11. Trimişi în judecată după cum urmează: Dezbaterile au avut loc în şedinţa de la 24 Oct. 1953 câ… […]     Acuzaţii s-au prezentat în instanţă asistaţi de apăratorii lor după cum urmează: – Acuzaţii: Ghica Vladimir, Godo Mihai şi Sax Martin asistaţi de Av. Petrescu Dumitru. Pentru partea civilă – Banca E.P.R – s-a prezentat reprezentantul acesteia, Av. Baciu. Preşedintele a stabilit identitatea acuzaţiilor, care a consemnat în interogatoriul fiecăruia. Grefierul a făcut a făcut apelul martorilor propuşi în cauză. Au răspuns la apel martorii acuzării: Baltheizer Ioan, Alexandrescu Elena, Olteanu Gheorghe, Tofler Viorica, Rusu Valeria, Ana Borza şi Schubert Mişeline.- Martori în apărare nu au fost. După aceasta s-a dat citire actului de acuzare şi pi…lor din dosar, iar Preşedintele a procedat la interogarea acuzaţilor. S-a procedat apoi la audierea martorilor prezenţi, a caror depoziţii s-au consemnat în procese verbale aparte ca anexat la dosar.       Acuzarea luând cuvântul în replică asupra schimbărilor de calificare solicitate de acuzare, declară că-şi menţine concluziile sale şi se opune la schimbarea de calificare în...

Memoria tăcerilor – Vladimir Ghika (1873-1954), Élisabeth de Miribel

Memoria tăcerilor – Vladimir Ghika (1873-1954) de Élisabeth de Miribel prefaţă de Maurice Schumann Prefaţă Hitler invadase Viena abia de două luni, când s-a deschis la Budapesta un Congres euharistic, care i-a derutat pe unii din bătrânii noştri, pentru că el nu semăna cu nici un alt congres. Personal îi păstrez o vie amintire. Fără îndoială, trebuia ca ruptura dintre ordinea creştină şi dezordinea stabilită de idolatriile secolului XX să fie desăvârşită pe malurile Dunării, foarte aproape de Hitler şi prea aproape de Stalin. Cardinalul Pacelli, reprezentantul lui Pius al XI-lea, care în anul următor avea să devină Pius al XII-lea, a evocat acolo, chiar în primul său discurs, fragilitatea lui Diocleţian. Am simţit atunci freamătul mulţimilor la auzul cuvântului sperat. Dar, deja eram obsedat de figura unui prelat care părea să aibă o jumătate de mileniu: în ajun, când îl întâlnisem pe peronul gării unde ne aflam pentru a-l întâmpina pe cardinalul Verdier, arhiepiscopul Parisului, am avut impresia că văd umblând o statuie medievală, coborâtă din portalul unei catedrale. Povestirea dumneavoastră, condusă de la un capăt la celălalt de o călăuză invizibilă îmi dezvăluie, dragă Elisabeth, că Vladimir Ghika avea, în 1938, doar 65 de ani. Acest simplu detaliu este suficient pentru ca el să reînvie în amintirea mea îndepărtată ca un model de preafericit. Măsurându-mi îndrăzneala, cum aş putea să mă îndoiesc că – dovedindu-se timp de cincisprezece ani mai puternic decât bolile, privaţiunile şi torturile – acest distins bătrân, a cărui viaţă atârna de un fir când l-am întâlnit cu aproape o jumătate de secol în urmă, era un “mărturisitor al credinţei”. Cu acea artă involuntară,...

A trăit şi a murit ca un sfânt – Antologie de texte dedicate monseniorului Vladimir Ghica 1873-1954, coordonator pr. Ioan Ciobanu

Diferite mărturii din care putem să ne facem o imagine mai completă, mai obiectivă şi mai reală despre martirul iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui. A trăit şi a murit ca un sfânt antologie de texte coordonată de pr. Ioan Ciobanu Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 2003 A. dell’Acqua (secretar al papei Ioan al XXIII-lea) Figura Monseniorului Ghika este cunoscută şi se bucură de înalta stimă a Suveranului Pontif. Opera dumneavoastră are asigurată cea mai bună primire din partea sa. El se bucură părinteşte la gândul că amintirile pe care le oferiţi marelui public vor putea contribui la buna cunoaştere a acestui suflet ales. (S. Durand, L‘invisible lumiere)   Andrei Brezianu (prof. univ.) L-am văzut ultima oară pe Monseniorul Vladimir Ghika cu puţine zile înainte de acea fatidică zi de marţi 18 noiembrie 1952, când – aplicând o tehnică proprie mafiilor şi aparatelor poliţieneşti totalitare -, energumeni înarmaţi cu reflexe de pisică îşi înghesuiau captura într-o maşină şi dispăreau val-vârtej cu ea, spre o destinaţie teribilă. Portiera acelei maşini, trântită de oamenii lui Teohari Georgescu asupra captivului, lângă un trotuar din apropierea Monumentului Aviatorilor, închidea irecuzabil un drum. Dar nu mă pot împiedica să gândesc că goana oarbă a acelui vehicul-temniţă ducea de fapt cu sine – pe roatele iuţi ale destinului – doar o pradă aparentă. Era o frunză de octogenar. În acele ierni şi toamne ale Bucureştiului de acum o jumătate de secol, devenise, prin contrast, tot mai familiară acea fărâmă de om cu siluetă inconfundabilă, un bătrân uşor adus din spinare, înfăşurat într-o mantie neagră, tot mai vetustă şi ponosită, care, nu fără nobleţe, îi ţinea loc...

Însemnări despre monseniorul Vladimir Ghika – Mia Frollo

Gânduri despre prinţul Vladimir Ghika AU TRECUT câteva decenii de când numele şi opera prinţului Vladimir Ghika (n. 1873 – m. 1954) nu au mai circulat în spaţiul cultural românesc. Regimul comunist, de cea mai tristă amintire şi care se cuvine permanent anatemizat, cu o ură viscerală a distrus pe toţi cei ce au făcut istorie şi care, în chip absolut, trebuiau să rămână în istorie. Unul dintre aceşti cărturari, care a suportat cu demnitate ororile, inimaginabilele orori ale comunismului românesc, e şi prinţul Vladimir Ghika. Biografia sa, ce începe acum să se recompună din datele esenţiale, e a unui umanist de tip renascentist, care, în orice loc al existenţei sale, aici pe pământ, a produs lumină, credinţă şi o extraordinară comuniune cu Dumnezeu şi eterna sa creaţie. Biografia sa fizică conţine elemente ce sunt specifice unor oameni care îşi depăşesc epoca şi care devin, finalmente, inclasabili. Călătoriile apostolice, în cele mai neobişnuite locuri din Europa şi de pe alte continente, precum şi orele de profundă meditaţie asupra vieţii pe pământ au întregit cunoştinţele sale teologice şi filosofice pe care le-a dobândit, în anii de temeinice studii, în celebrele colegii şi universităţi din Franţa şi Italia. Biografia sa, în tot ceea ce are fundamental, se regăseşte în opera istorică, filosofică, teologică şi morală, atât de cunoscută în Franţa, unde au şi apărut cinci monografii închinate prinţului cărturar Vladimir Ghika. Opera sa istorică si teologică se impune a fi restituită şi publicului românesc, care, timp de cinci decenii, a fost terorizat de reprezentanţii tipici ai comunismului internaţional. Revenirea, discretă şi timidă, în spaţiul cultural românesc a operei prinţului Vladimir Ghika,...

Monseniorul – Amintiri din viata de apostolat. Horia Cosmovici

Acest volum este constituit din două părţi distincte: Monseniorul, cu amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika (mai ales în perioada 1939-1954), şi Appels de Dieu, cu o selecţie de 850 de gânduri inedite ale Monseniorului Ghika, scrise în limba franceză. De fapt, în Monseniorul sunt descrise întâmplări polarizate în jurul convertirii şi formării spirituale ale unui singur suflet. Monseniorul: amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), urmate de Appels de Dieu: 850 de gânduri inedite (în limba franceză) ale Monseniorului Ghica, îngrijite de Horia Cosmovici. Bucureşti, 1996. Prezentăm aici prima parte a cărţii, Monseniorul: amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika, oferită de Emanuel Cosmovici. CUVÂNT ÎNAINTE Acest volum este constituit din două părţi distincte: – «MONSENIORUL» – amintiri din viaţa lui Vladimir Ghika (mai ales perioada 1939-1954) şi – «APPELS DE DIEU» – o selecţie de 850 de gânduri inedite ale Monseniorului Ghika, scrise în limba franceză. 1. S-au tipărit până acum mai multe biografii ale lui Vladimir Ghika. Cu toate acestea, s-a scris puţin despre ultimii săi ani de viaţă petrecuţi în România. La 17 mai 1954 el murea în închisoarea Jilava. Mi-am propus să consemnez numai întâmplări la care am participat direct, sau fapte povestite mie de Monsenior. De aici, concizia şi întinderea modestă a lucrării. De fapt, în «MONSENIORUL» sunt descrise întâmplări polarizate în jurul convertirii şi formării spirituale ale unui singur suflet. Am încercat să nu vorbesc despre mine, dar nu s-a putut. Am fost obligat să o fac, şi pentru aceasta cer scuze. Câteva capitole din lucrare au apărut în revista «Verbum», a Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti. În volumul de faţă public forma...